Emiganti ghinionisti (partea a noua – I -)

_ IAN –  noroc chio pe dacu. Eu sunt in lumea mea, comunic cu spiritele si sunt convins, datorita ideilo care imi vin in minte, ca ele nu sunt produsul propriului meu ceier, ci vin de undeva din afara lui, din spatiu. . Sunt un dogat notoriu da Dumnezeu ,

ma iubesti ca imi dauieste multa feicire in viata asta, oricat de dura si lipsita de satisfactii ar fi, si ma ajuta sa ies din situatii limita.- EL – ne-a salvat datoita mie, Poate ma cezi nebun, da fac pateu din categoria aceea de oameni sotiti sa fie singui si pe cae nu ii iubeste decat Dumnezeu.

…

Există sendvișuri și senvișuri, dar nu toate pot căra un dram de poveste în spate.

Emigranti Ghinionisti (partea a opta)

(continuare)

IAN: Stai nitel frate, ca eu nu am nevoie de pistol.JOHN, tu esti seful, tu ai fost cu ideea, tu ameninti proprietarul masinii, ca ma tem ca daca m-as duce eu oricum nu l-as speria cu nimic. Da, recunosc, sunt un notoriu si nu prea imi plac complicatiile, prefer sa stau linistit in spate si filez masinile.

Sunt pasionat de masini si recunosc usor o masina buna. Ideea e sa fie la volan cineva vulnerabil.

JOHN: Bine baieti, ma ocup eu de „client”. Eu nu ma pierd in fata unui mucos care se intoarce cu zambetul pe buze , dupa o zi de lucru in care au incheiat nu stiu cate contracte, au sporit ei portofoliul de clienti ai firmei, sau au facut in asa fel incat sa le creasca valoarea actiunilor la banca.

JEAN: JOHN, tu esti seful, deci tu trebuie sa faci cam toata treaba. Ha! Ha!… Ei nu te speria acum si tu, nu da inapoi, ca te sustinem intru totul frate.

IAN: Mai intai hai sa ne aprovizionam cu hrana si bautura de la un magazin mai select, sa nu mai dam de taraboante din acestea de babe.

JOHN: Bun, spune-mi unde gasim un astfel de magazin in drum.

IAN: Unde, ca l-am vazut eu, e la vreo 300 m distanta de noi, pe stanga.

JOHN: Daca l-ai vazut tu ne lasam pagubasi, eu nu am avut niciodata incredere in spusele tale, pentru ca esti tot timpul halucinat si esti si un introvertit visator pe deasupra.

JEAN: Uite ca a avut dreptate, „halucinatul”asta. E un supermarket pe stanga si arata foarte bine din exterior. Suntem salvati!

JEAN: Cine se duce? Mergem toti?

IAN: Da, mergeti toti in afara de mine. Eu stau aici in spate si… studiez catalogul cu masini pe care l-am luat special, sa ma orientez la masini in functie si de pretul lor pe piata.

JOHN: Ei bravo smechere! Ne aburesti cu catalogul tau, ca sa ai timp sa mai prizezi ceva fara sa stim, nu? Haide, coboara ca eu nu te las singur aici, ti-am spus ca nu am incredere in balivernele tale.

IAN: Asculta mai nemernicule, de cat timp ne cunoastem noi? Cati bani ti-au intrat tie in buzunar datorita unui „halucinat”ca mine, cum ma numesti tu? De cate ori te-am scapat eu din belele?

Si acum ma desconsideri, ma consideri un ratat, tocmai tu care-mi esti dator vandut? Esti un nenorocit nerecunoscator.

JOHN: Hai ca asta a fost tare, de fiecare data de cate ori am mers pe mana ta am scapat dar printr-un noroc chior. De fiecare dta erau sa ne prinda in flagrant.

  (va urma)

Emigranti Ghinionisti (partea a saptea)

(continuare)

HANNA: Vai de mine, ce badarani! Da cine ma credeti voi? Iesiti afara din magazinul meu! Nu sunteti voi artisti in mod sigur. Sunteti niste golani vagabonzi si numai hainele sunt de voi, si pana si alea va cam dau in fapt.

Ce cautati aici? Vroiati sa agatati aici gasculite adolescentine si v-ati ales cu o baba. Da sa vedeti ce „va satisfac” eu acum de …

Si lua o tigaie imensa si nemaintalnit de groasa facuta din fier si incepe sa-i dea lui IAN, apoi lui JEAN in cap si peste tample cu ea. Era un pic tacanita si baietii au crezut ca nebuna e in stare sa-i mutileze.

JEAN si-a adus aminte ca a nu luase de acasa pistolul, pentru ca distratul de IAN care pleca mai mult nepasator, cu mainile in buzunare. In cazul lui IAN, el ar parea cea mai inofensiva persoana pe care ai intalnit-o vreodata, dar inlauntrul lui zace o fiara cruda si feroce, care nu iese la suprafata decat in cazul in care cineva il deranjeaza, il ameninta agrasiv si nejustificat.

Speriati si dezgustati de acea femeie grotesca, iar au fosta nevoiti sa plece in graba, foarte enervati , cat mai departe de acel loc.

IAN: Voua nu vi se pare ca majoritatea femeilor de aici sunt niste depravate hidoase. Cred ca o sa stam singuri, fara femei prin preajma. Cu unele ca asta… Ha! Ha!

JEAN: De parca pe tine te si preocupa pe tine agatamentele femeilor. Tu esti un aerian si visator, recunoaste.

JOHN: Drogati suntem toti, dar IAN e mai aerian decat noi toti. El nu reuseste sa revina la realitate nici macar in momenele când e o problema de viata si de moarte.

(va continua)  

Emigranti Ghinionisti (partea a sasea)

(continuare)

JOHN: JEAN are dreptate, trebuie sa fim lucizi asta e cea mai buna solutie.

JOHN scoate din rucsacul lui ponosit, confectionat dintr-un material de camuflaj ieftin, un tub de medicamente plin cu coca, varsa cam un gram pe masa de melamina si face cu repeziciune trei linii.

Ceilalti doi se reped ca apucatii, isi scot fiecare din buzunar cate un pai si prizeaza rapid cate o linie.

JOHN: Haideti, acum ca suntem bine, sa mergem la cel mai apropiat supermarket sa luam cateva doze de coco-cola ca mi-e foarte sete, dupa care ne oprim la fast-food-ul din colt sa luam mancarea.

IAN: Bine, si cine se duce?

JEAN: Tu, de exemplu! Ha! Ha!

IAN: Ei bravo, du-te tu, ” de exemplu!”

JOHN: Hei baieti, va certati ca niste copii. Propun sa mergem toti, de acord?

– Da, raspunsera in consens ceilalti doi.

La magazinul alimentar, (un fel de minimarket), vanzatoarea era o femeie cu o infatisare grotesca: obeza, cu nasul ascutit si acvilin, gura stramba si barbie dubla, de barbat, cu parul incaruntit si ingalat, care era cu siguranta trecuta de 55 de ani.

HANNA: Mai intai sa ma prezint, si se aseza, cu o eleganta sudiata in oglinda, ma cheama Hannah si am 42 de ani. Sotul meu, continua ea, a decedat acum 15 ani . De atunci am lasat incuiata cameruta lui de scis, impreuna cu niste manuscrise pe care sincer nici nu am avut cutajul sa le rasfoiesc. Voi sunteti artisti,nu-i asa?

JOHN: Da, suntem actori americani. Avem aici la Berlin o piesa de teatru, si sa vedeti ce succes avem: sala e plina pana la ultimul ungher, s-au vandut pana si locurile de la balcon. Daca mai erau locuri va invitati si pe dumneavoastra, minti americanul cu seninatate si foarte sigur pe el

HANNAH: Vai de mine, si chiar sunt vandute toate locurile? Si eu care vroiam sa va vad pe scena, Ha! Ha!

IAN: Nue nici o problema doamna. Ne puteti vedea aici, live. Ha! Ha!

HANNAH: Chiar?

Si grasana cea hidoasa il apuca cu amandoua mainile de cap si-l saruta rapid pe australian.

IAN incremenit de spaima, nu s-a putut abtine si a inmuiat repede un servetel in wisky-ul din sticluta din buzunarul gecii si incepu sa se sterga insistent, foarte enervat, pe buze.

(va continua)

 

Emigranti Ilegali (partea a cincea)

(continuare)

A doua zi JOHN se trezi si-i vazu pe partenerii sai ingramaditi in micul pat de motel, spate in spate.

– Hei baieti, de ce dormiti asa? Ha! Ha!; e vorba de o cearta conjugala?

IAN: (cu ochii carpiti de somn):

– Du-te dracului de american necioplit!. Voi toti sunteti niste mitocani nebuni! Ai noroc ca te cunosc de mult!

JOHN: Ei hai nu va suparati asa tare, hai ca avem treaba. Asta noapte nu puteam dormi, si m-am gandit la un plan.

JEAN: Si care ar fi ala domnu’sef?

JOHN: Ascultati baieti: astazi o luam pe autostrada 64, spre Hamburg. Eu conduc Fordul , JEAN sta in dreapta si fileaza mai ales masinile de politie, trebuie sa ne ferim de echipajele lor atunci cand amenintam  proprietarul, trebuie sa fim foarte atenti ca nu e politie prin preajma , ca sigur nu suntem urmariti; IAN va sta relaxat in spate si fileaza masinile. Asculta bine IAN, te uiti dupa masini noi, usor vandabile si mai ales la sofer, (trebuie sa fie singur in masina). Prefer soferi tineri sau femei, unii vulnerabili, usor de speriat. Cand depistezi o masina care ti se pare ca indeplineste conditiile astea, ne anunti si ne arati „subiectul”, da?

Daca se preteaza, urmarim masina, pana cand ajungem la domiciliul victimei, sau, sau pana opreste intr-un loc izolat. Ne mai asiguram o data ca nu e politie in jur, si nici alte masini sau alti martori in preajma. Trebuie sa actionam rapid si eficient. Cat despre Fordul nostru , il lasam asa prafuit, ca sa fim greu de identificat. Ce ziceti baieti? e tare planul pentru astazi? A, si inca ceva: Jean, tu tii tot timpul harta la indemana, sa stim exact unde ne aflam.

IAN: Bravo JOHN, totul e perfect.Dar ai omis ceva: pregatirea noastra pentru drum. La plecare ne luam o geanta de mancare pentru toata ziua (hamburgeri si pizza zic eu), un bax de bere, si crezi ca esti de acord sa luam si ceva iarba cu noi, nu?

JOHN: Eu zic sa nu luam la noi, ca voi o sa va faceti praf, baieti.

JEAN: Macar sa fumam aici la hotel vreo doua joint-uri asa de incalzire.

JOHN; Jean, esti un tampit. Ideea cu mancarea e buna, dar nu luam bere, ca va trebui sa ne oprim la fiecare benzinarie sa ne usuram, si pierdem masina din vedere, daca o gasim. Si nici iarba, ca voi o sa va faceti praf, baieti. Mai bine tragem niste linii de coca sa avem mintea limpede, sa avem mintea limpede, nu sunteti de acord?

(va urma)

Emigranti Ghinionisti (partea a patra)

(continuare)

Au cerut o camera , si obositi dupa „distractia” nereusita ce-i drept, din bar, se pregateau sa se culce rapid.

Au descuiat usa camerei de motel, si, surpriza: interiorul arata sinistru, peretii erau acoperiti de un tapet vechi, de o culoare turcoaz spre mov de prost gust, scorojit in multe locuri si cu colturile dinspre tavan pline de pete de mucegai urat mirositor. JOHN ii incuraja pe ceilalti doi prieteni ai sai:

– Dregi prieteni, pentru 20 de Euro cat am platit pe „incaperea” asta nu e cazul sa ne plangem, nu-i asa?

– Nu, raspunsera in cor ceilalti doi, dar avem o problema si mai mare. Camera are doar doua paturi, si din cate stiu eu, noi am cerut un pat suplimentar.

IAN: Eu sun la recepltie, e imposibil asa ceva.

JEAN: De unde suni, vezi tu vreun telefon pe aici?

JOHN: Atunci coboara tu JEAN la receptioner si spune sa mai aduca un pat, ca platim suplimentar.

JEAN cobora cele doua etaje pana la parter, si , alta surpriza: receptionerul nu mai era, biroul sau era incuiat, cu gratii, iar portarul le spuse ca in motelul respectiv receptia e deschisa doar pana la ora 12 PM. JEAN urca enervat la culme.

JEAN: – Baieti, receptia e inchisa pana maine dimineata. Ce facem?

– Ha! ne-au facut-o astia, spuse destul de detasat JOHN.

-IAN: Bun, si cum dormim, eu unul va spun de la inceput ca nu dorm jos.

– JEAN: Va trebui sa dormim doi dintre noi doi in pat, ca nu putem sa mutam imensitatile astea, si unde mai pui ca sunt si prinse cu dibluri de podea.

– IAN: Asta e culmea. Nu ma atrag de loc barbatii, dar va trebui sa  impartim paturile?

JEAN: Eu zic sa tragem la sorti. Eu fac trei biletele identice ca marime din hartie, le impaturesc, pe unul scriu singur, iar celelalte raman nescrise; le punem in cutia asta de chibrituri, si tragem unul fiecare, sunteti de acord?

– OK, spusera ceilalti.

” Urna” fusese pregatita, biletele aratau identic, bine impaturite, si fiecare a extras la intamplare o hartiuta.

IAN: (foarte dezamagit). Biletul meu e gol, sunt pierdut.

JEAN: si eu sunt in aceeasi situatie fratioare.

JOHN: Ha! Ia uitativa la al meu, scrie negru pe alb „singur”? He! He! se vede ca sunt sortit sa fiu sef. Haideti baieti la culcare!, prinre hohote de ras.

JEAN si IAN se ingramadisera in patul tare si foarte ingust de la fereastra, fiind nevoiti sa strea spate in spate, lipiti unul de altul, pentru nu cadea.

JOHN: Se intoarse spre ei si izbucni intr-un ras isteric: va sta bine impreuna, formati un cuplu perfect: „Fricosul” si „Ignorantul”. Ce v-am gasit! Ha! Ha!

Tot el continua apoi foarte serios! Haideti, recunosc ca am facut o gluma proasta, la culcare baieti ; maine dimineata vom pune la punct prima noastra actiune pe teritoriulu european. Ha! Ha! Si il bufni din nou rasul: Vedeti ca reaba e seroasa! Sa nu va indragostiti prea tare unul de celalalt in seara asta, da?

JEAN : Uite pe cine ne-am pus noi sef!

 

( va continua)

 

 

 

 

Emigranti Ghinionisti (partea a patra)

(continuare)

JOHN le vede pe cele trei si se adreseaza celorlalti doi camarazi” :

– Le vedeti pe urataniile alea trei moarte de bete? … si ce vulgare sunt! Sunt enervante; se uita cu insistenta la noi de vreo jumatate de ora . Stiti ce zic? (ca m-ati numit neoficial sef, nu?); Ha! Ha!; sa la facem o farsa sa ne tina minte depravatele astea. Hai sa le chemam aici la masa , si odata instalate, sa vedeti ce le fac. Ce ziceti baieti, e buna asta?

IAN: eu zic ca na complicam degeaba, eu unul nu vad nimic distractiv in gluma asta, mai ales ca nu ne iese nimic dintr-o astfel ce comicarie . Pun pariu ca astea maine nu mai stiu nimic din ce au facut in seara asta. Dar daca se „voteaza”, ma bag,na.

JEAN: Mie mi-e indiferent, ma simt oricum foarte bine, dar putina distractie n-ar strica. Ne ocupam cumva extrtimpul, nu?

IAN si JEAN: Cheama-le JOHN!

JOHN, le facu imediat semn cu toata sinceritatea de care era el capabil sa o afiseze,  si ii arunca o privire seducatoareo privire seducatoare.

Intr-o secunnda, „nasoalele” s-au ridicat, daramand toate scaunele si mai , mai ca erau sa darame si masa incarcata de sticle goale de vin si tequilla, crezand ca fac o impresie mai buna, fata de toti spectatorii din jur care erau in exclusivitate barbati.

„Spectatorii” aveau fete de taranoi ratati si badarani si, in contrast cu ei, americanii , cu atitudinea lor libertina si vestimentatia moderna si usor exravaganta, noncorfomista,  deja betivele ii incadrasera in categoria artistilor, sau a unor mondeni emancipati; ele isi facusera deja un plan in legatura cu abordarea celor trei straini pe care ele nu vroiau sa-i rateze. Cele trei femei, cu miinile si picioarele impleticindu-se si lovindu-se unele de altele, s-au apropiat fiecare de cate un barbat , deoarece si planul lor era dinainte bine facut.

Femeia ce se asezase repede langa JOHN, ii arunca acestuia un zambet tamp, ii intinse mana si se prezenta cu o voce pitigaiata:

– Ma numesc LISA.

JOHN: „Lisa” rimeaza cu „briza” , haznalelor de la periferie, bineinteles! Ha! Ha!

Biata betiva, complet derutata , jignita si indurerata, izbucni intr-un plans isteric, care a atras imediat atentia tuturor betivanilor din bar.

IAN le facu un semn discret ,cu privirea celorlalti doi, in ideea ca ar trebui sa o stearga de acolo imediat. Instantaneu cei trei „glumeti” s-au ridicat automat de la masa , au iesit furtunos pe usa barului si s-au urcat in batranul Ford demarand in forta stre cel mai apopiat motel.

 

(va continua)

 

 

 

 

 

 

Emigranti Ghinionisti ( partea a II-a)

(Continuare)

IAN: Planul tau este prea riscant. Mai bine , le furam din parcari noaptea. Eu ma cam pricep la asta ca am invatat de la un client al meu care se ocupa cu furturi de masini. Mi-a aratat o data cum se deschide o masina fara sa porneasca sistemul de alarma si am vazut si cum a pornit-o. Am mers cu el pana la servis in acea noapte.

JEAN: Ei bravo IAN, tu ” te cam pricepi” si noi trebuie sa mergem la risc asa cu tine ca prostii, la ghici la risc, nu?  Mai buna e varianta lui JOHN.

IAN: Bun, atunci pe varianta lui mergem, dar sa stii ca e riscant pentru unii ca noi si „high”, si „ageamii” in domeniu.

JOHN: Hei, baieti, nu renuntam , oricum noi nu putem sa renuntam la droguri, dar o lasam mai moale cand actionam ; ne „energizam” foarte putin ca sa ramanem cu mintea limpede, de acord?

IAN si JEAN: De acord „sefu” !

IAN: sa stii JOHN ca ai stofa de sef. Si unde mai pui ca tu vii cu idei si stai bine si cu initiativa. Ce-ar fi sa conduci tu operatiunea asta? Ce zici? Esti si tu de acord?

” Bien sure !” raspunse JOHN razand in hohote ,

(IAN este o persoana atat de interiorizata incat la el indiferenta ajunge de-a dreptul patologica. Ii place doar sa consume tot felul de stupefiante si sa-si analizeze ideile bizare care-i vin in acele momente. Scopul lui este sa castige suficienti bani, indiferent prin ce metoda, ca sa-si satisfaca „capriciile” lui fara prea mare efort si fara prea mult stres. Este un singuratic visator si prea ignorant vis-a vis de a multe probleme.)

La masa din coltul opus, stateau trei femei cu infatisari si comportamente vulgare, extrem de ametite de alcool, care se tineau de gat una de alta, formand un fel de hora de cel mai mare prost gust si se „holbau” cand razand, cand zambind ostentativ catre cei trei ” artisti” cum ii considerau ele , asteptand sa fie bagate in seama.

 

( va continua)

 

 

 

 

 

EMIGRANTI GHINIONISTI (scenariu film) – partea 1

PERSONAJE:

– JOHN – american

– IAN – american de nationalitate australiana

– JEAN – american de nationalitate  franceza

– HELMUT – german berelinez

– IVANA – politista la departamentul de criminalistica al politiei din berlin

– VANK – politist berlinez

 

Moto: ” Pastram întotdeauna ceva. Neuronii creierului sunt epuizati. Gândim in permanenta si tot timpul suntem pe jumatate adormiti. Este inutil consumul de cafea sau droguri , gânditul nostru este foarte periculos in lumea moderna . Oamenii doresc in definitiv, sa gaseasca extazul, misterul. Aceasta este criza actuala totala a civilizatiei actuale. De aceea viata nu poate deveni libertate. Viata dormiteaza; viata ne scapa”

 

Emigranti  ghinionisti

Intr-un bar in orasul german Berlin, la o masa mai retrasa stateau cei trei americani : (John Ian si Jean); par cei mai exuberanti si instariti dintre clienti. La masa lor se radea in hohote pe marginea unei discutii serioase: cei trei intentionau sa se apuce de furturi de masini, „mai pricopsite”, dupa parerea lui John. Cei trei erau niste novici in acest domeniu, pentru ca sindura lor ocupatie de care o avusesera in State fusese traficul de droguri, la a doua sau a treia mana.

Emigrarea lor din SUA in Germania a fost fortata de imprejurari: aflând ca sunt pusi sub urmarire generala pentru trafic, nu au gasit alta solutie decat plecarea spre Europa. Aveau nevoie de un nou plan pentru a-si castiga existenta.

Cei trei erau inbracati trandy , intr-un stil foarte noncorformist, aducând mai degraba a artisti decat a infractori incorigibili.

Tocmai isi aqprinsesera un joint, si au si iceput sa schiteze planul de actiune; erau peste masura deveseli si aerieni avand in vedere situatia in care se aflau.

– JOHN: Eu propun sa circulam pe la „nemtalaii” astia pe aici pe autostrada, cu batranul nostru Ford care e foarte costisitor aici, avand in vedere consumul prea mare de benzina, (pe care va trebui sa-l înlocuim si pe el cu o masina mica, sport), si sa urmarim masini cat mai usor vandabile; in momentul in care proprietarul coboara, ( atentie: tb. sa fie singur in masina, de preferat un pusti, o femeie sau vreun bosorog, astia sunt victime sigure), ii punem pistolul la tampla, il amenintam in cel mai grosolan si agresiv mod, folosind un limbaj vulgar, specific puscariasilor . Speriem fraierul, ne da cheile, prafuim putin numerele de inmatriculare ale masinii furate, si mergem direct la servisu lbatranului Helmut , el e de incredere si ne rezolva imediat cu „renovarea”masinutei, Pana acum nu a dat pe nimeni pe goarna si are de 30 de ani vechime in domeniul asta. Ce ziceti de planul asta, nu-i asa ca-i genial, baieti?

……. (va urma)….