h1

Emiganti ghinionisti (partea a noua – I -)

Martie 17, 2015

_ IAN –  noroc chio pe dacu. Eu sunt in lumea mea, comunic cu spiritele si sunt convins, datorita ideilo care imi vin in minte, ca ele nu sunt produsul propriului meu ceier, ci vin de undeva din afara lui, din spatiu. . Sunt un dogat notoriu da Dumnezeu ,

ma iubesti ca imi dauieste multa feicire in viata asta, oricat de dura si lipsita de satisfactii ar fi, si ma ajuta sa ies din situatii limita.- EL – ne-a salvat datoita mie, Poate ma cezi nebun, da fac pateu din categoria aceea de oameni sotiti sa fie singui si pe cae nu ii iubeste decat Dumnezeu.

h1

Octombrie 19, 2014

Există sendvișuri și senvișuri, dar nu toate pot căra un dram de poveste în spate.

h1

Emigranti Ghinionisti (partea a opta)

Iulie 24, 2014

(continuare)

IAN: Stai nitel frate, ca eu nu am nevoie de pistol.JOHN, tu esti seful, tu ai fost cu ideea, tu ameninti proprietarul masinii, ca ma tem ca daca m-as duce eu oricum nu l-as speria cu nimic. Da, recunosc, sunt un notoriu si nu prea imi plac complicatiile, prefer sa stau linistit in spate si filez masinile.

Sunt pasionat de masini si recunosc usor o masina buna. Ideea e sa fie la volan cineva vulnerabil.

JOHN: Bine baieti, ma ocup eu de „client”. Eu nu ma pierd in fata unui mucos care se intoarce cu zambetul pe buze , dupa o zi de lucru in care au incheiat nu stiu cate contracte, au sporit ei portofoliul de clienti ai firmei, sau au facut in asa fel incat sa le creasca valoarea actiunilor la banca.

JEAN: JOHN, tu esti seful, deci tu trebuie sa faci cam toata treaba. Ha! Ha!… Ei nu te speria acum si tu, nu da inapoi, ca te sustinem intru totul frate.

IAN: Mai intai hai sa ne aprovizionam cu hrana si bautura de la un magazin mai select, sa nu mai dam de taraboante din acestea de babe.

JOHN: Bun, spune-mi unde gasim un astfel de magazin in drum.

IAN: Unde, ca l-am vazut eu, e la vreo 300 m distanta de noi, pe stanga.

JOHN: Daca l-ai vazut tu ne lasam pagubasi, eu nu am avut niciodata incredere in spusele tale, pentru ca esti tot timpul halucinat si esti si un introvertit visator pe deasupra.

JEAN: Uite ca a avut dreptate, „halucinatul”asta. E un supermarket pe stanga si arata foarte bine din exterior. Suntem salvati!

JEAN: Cine se duce? Mergem toti?

IAN: Da, mergeti toti in afara de mine. Eu stau aici in spate si… studiez catalogul cu masini pe care l-am luat special, sa ma orientez la masini in functie si de pretul lor pe piata.

JOHN: Ei bravo smechere! Ne aburesti cu catalogul tau, ca sa ai timp sa mai prizezi ceva fara sa stim, nu? Haide, coboara ca eu nu te las singur aici, ti-am spus ca nu am incredere in balivernele tale.

IAN: Asculta mai nemernicule, de cat timp ne cunoastem noi? Cati bani ti-au intrat tie in buzunar datorita unui „halucinat”ca mine, cum ma numesti tu? De cate ori te-am scapat eu din belele?

Si acum ma desconsideri, ma consideri un ratat, tocmai tu care-mi esti dator vandut? Esti un nenorocit nerecunoscator.

JOHN: Hai ca asta a fost tare, de fiecare data de cate ori am mers pe mana ta am scapat dar printr-un noroc chior. De fiecare dta erau sa ne prinda in flagrant.

  (va urma)

h1

Emigranti Ghinionisti (partea a saptea)

Iulie 22, 2014

(continuare)

HANNA: Vai de mine, ce badarani! Da cine ma credeti voi? Iesiti afara din magazinul meu! Nu sunteti voi artisti in mod sigur. Sunteti niste golani vagabonzi si numai hainele sunt de voi, si pana si alea va cam dau in fapt.

Ce cautati aici? Vroiati sa agatati aici gasculite adolescentine si v-ati ales cu o baba. Da sa vedeti ce „va satisfac” eu acum de …

Si lua o tigaie imensa si nemaintalnit de groasa facuta din fier si incepe sa-i dea lui IAN, apoi lui JEAN in cap si peste tample cu ea. Era un pic tacanita si baietii au crezut ca nebuna e in stare sa-i mutileze.

JEAN si-a adus aminte ca a nu luase de acasa pistolul, pentru ca distratul de IAN care pleca mai mult nepasator, cu mainile in buzunare. In cazul lui IAN, el ar parea cea mai inofensiva persoana pe care ai intalnit-o vreodata, dar inlauntrul lui zace o fiara cruda si feroce, care nu iese la suprafata decat in cazul in care cineva il deranjeaza, il ameninta agrasiv si nejustificat.

Speriati si dezgustati de acea femeie grotesca, iar au fosta nevoiti sa plece in graba, foarte enervati , cat mai departe de acel loc.

IAN: Voua nu vi se pare ca majoritatea femeilor de aici sunt niste depravate hidoase. Cred ca o sa stam singuri, fara femei prin preajma. Cu unele ca asta… Ha! Ha!

JEAN: De parca pe tine te si preocupa pe tine agatamentele femeilor. Tu esti un aerian si visator, recunoaste.

JOHN: Drogati suntem toti, dar IAN e mai aerian decat noi toti. El nu reuseste sa revina la realitate nici macar in momenele când e o problema de viata si de moarte.

(va continua)  

h1

Emigranti Ghinionisti (partea a sasea)

Iulie 16, 2014

(continuare)

JOHN: JEAN are dreptate, trebuie sa fim lucizi asta e cea mai buna solutie.

JOHN scoate din rucsacul lui ponosit, confectionat dintr-un material de camuflaj ieftin, un tub de medicamente plin cu coca, varsa cam un gram pe masa de melamina si face cu repeziciune trei linii.

Ceilalti doi se reped ca apucatii, isi scot fiecare din buzunar cate un pai si prizeaza rapid cate o linie.

JOHN: Haideti, acum ca suntem bine, sa mergem la cel mai apropiat supermarket sa luam cateva doze de coco-cola ca mi-e foarte sete, dupa care ne oprim la fast-food-ul din colt sa luam mancarea.

IAN: Bine, si cine se duce?

JEAN: Tu, de exemplu! Ha! Ha!

IAN: Ei bravo, du-te tu, ” de exemplu!”

JOHN: Hei baieti, va certati ca niste copii. Propun sa mergem toti, de acord?

– Da, raspunsera in consens ceilalti doi.

La magazinul alimentar, (un fel de minimarket), vanzatoarea era o femeie cu o infatisare grotesca: obeza, cu nasul ascutit si acvilin, gura stramba si barbie dubla, de barbat, cu parul incaruntit si ingalat, care era cu siguranta trecuta de 55 de ani.

HANNA: Mai intai sa ma prezint, si se aseza, cu o eleganta sudiata in oglinda, ma cheama Hannah si am 42 de ani. Sotul meu, continua ea, a decedat acum 15 ani . De atunci am lasat incuiata cameruta lui de scis, impreuna cu niste manuscrise pe care sincer nici nu am avut cutajul sa le rasfoiesc. Voi sunteti artisti,nu-i asa?

JOHN: Da, suntem actori americani. Avem aici la Berlin o piesa de teatru, si sa vedeti ce succes avem: sala e plina pana la ultimul ungher, s-au vandut pana si locurile de la balcon. Daca mai erau locuri va invitati si pe dumneavoastra, minti americanul cu seninatate si foarte sigur pe el

HANNAH: Vai de mine, si chiar sunt vandute toate locurile? Si eu care vroiam sa va vad pe scena, Ha! Ha!

IAN: Nue nici o problema doamna. Ne puteti vedea aici, live. Ha! Ha!

HANNAH: Chiar?

Si grasana cea hidoasa il apuca cu amandoua mainile de cap si-l saruta rapid pe australian.

IAN incremenit de spaima, nu s-a putut abtine si a inmuiat repede un servetel in wisky-ul din sticluta din buzunarul gecii si incepu sa se sterga insistent, foarte enervat, pe buze.

(va continua)

 

h1

Emigranti Ilegali (partea a cincea)

Iulie 15, 2014

(continuare)

A doua zi JOHN se trezi si-i vazu pe partenerii sai ingramaditi in micul pat de motel, spate in spate.

– Hei baieti, de ce dormiti asa? Ha! Ha!; e vorba de o cearta conjugala?

IAN: (cu ochii carpiti de somn):

– Du-te dracului de american necioplit!. Voi toti sunteti niste mitocani nebuni! Ai noroc ca te cunosc de mult!

JOHN: Ei hai nu va suparati asa tare, hai ca avem treaba. Asta noapte nu puteam dormi, si m-am gandit la un plan.

JEAN: Si care ar fi ala domnu’sef?

JOHN: Ascultati baieti: astazi o luam pe autostrada 64, spre Hamburg. Eu conduc Fordul , JEAN sta in dreapta si fileaza mai ales masinile de politie, trebuie sa ne ferim de echipajele lor atunci cand amenintam  proprietarul, trebuie sa fim foarte atenti ca nu e politie prin preajma , ca sigur nu suntem urmariti; IAN va sta relaxat in spate si fileaza masinile. Asculta bine IAN, te uiti dupa masini noi, usor vandabile si mai ales la sofer, (trebuie sa fie singur in masina). Prefer soferi tineri sau femei, unii vulnerabili, usor de speriat. Cand depistezi o masina care ti se pare ca indeplineste conditiile astea, ne anunti si ne arati „subiectul”, da?

Daca se preteaza, urmarim masina, pana cand ajungem la domiciliul victimei, sau, sau pana opreste intr-un loc izolat. Ne mai asiguram o data ca nu e politie in jur, si nici alte masini sau alti martori in preajma. Trebuie sa actionam rapid si eficient. Cat despre Fordul nostru , il lasam asa prafuit, ca sa fim greu de identificat. Ce ziceti baieti? e tare planul pentru astazi? A, si inca ceva: Jean, tu tii tot timpul harta la indemana, sa stim exact unde ne aflam.

IAN: Bravo JOHN, totul e perfect.Dar ai omis ceva: pregatirea noastra pentru drum. La plecare ne luam o geanta de mancare pentru toata ziua (hamburgeri si pizza zic eu), un bax de bere, si crezi ca esti de acord sa luam si ceva iarba cu noi, nu?

JOHN: Eu zic sa nu luam la noi, ca voi o sa va faceti praf, baieti.

JEAN: Macar sa fumam aici la hotel vreo doua joint-uri asa de incalzire.

JOHN; Jean, esti un tampit. Ideea cu mancarea e buna, dar nu luam bere, ca va trebui sa ne oprim la fiecare benzinarie sa ne usuram, si pierdem masina din vedere, daca o gasim. Si nici iarba, ca voi o sa va faceti praf, baieti. Mai bine tragem niste linii de coca sa avem mintea limpede, sa avem mintea limpede, nu sunteti de acord?

(va urma)

h1

Emigranti Ghinionisti (partea a patra)

Iunie 25, 2014

(continuare)

Au cerut o camera , si obositi dupa „distractia” nereusita ce-i drept, din bar, se pregateau sa se culce rapid.

Au descuiat usa camerei de motel, si, surpriza: interiorul arata sinistru, peretii erau acoperiti de un tapet vechi, de o culoare turcoaz spre mov de prost gust, scorojit in multe locuri si cu colturile dinspre tavan pline de pete de mucegai urat mirositor. JOHN ii incuraja pe ceilalti doi prieteni ai sai:

– Dregi prieteni, pentru 20 de Euro cat am platit pe „incaperea” asta nu e cazul sa ne plangem, nu-i asa?

– Nu, raspunsera in cor ceilalti doi, dar avem o problema si mai mare. Camera are doar doua paturi, si din cate stiu eu, noi am cerut un pat suplimentar.

IAN: Eu sun la recepltie, e imposibil asa ceva.

JEAN: De unde suni, vezi tu vreun telefon pe aici?

JOHN: Atunci coboara tu JEAN la receptioner si spune sa mai aduca un pat, ca platim suplimentar.

JEAN cobora cele doua etaje pana la parter, si , alta surpriza: receptionerul nu mai era, biroul sau era incuiat, cu gratii, iar portarul le spuse ca in motelul respectiv receptia e deschisa doar pana la ora 12 PM. JEAN urca enervat la culme.

JEAN: – Baieti, receptia e inchisa pana maine dimineata. Ce facem?

– Ha! ne-au facut-o astia, spuse destul de detasat JOHN.

-IAN: Bun, si cum dormim, eu unul va spun de la inceput ca nu dorm jos.

– JEAN: Va trebui sa dormim doi dintre noi doi in pat, ca nu putem sa mutam imensitatile astea, si unde mai pui ca sunt si prinse cu dibluri de podea.

– IAN: Asta e culmea. Nu ma atrag de loc barbatii, dar va trebui sa  impartim paturile?

JEAN: Eu zic sa tragem la sorti. Eu fac trei biletele identice ca marime din hartie, le impaturesc, pe unul scriu singur, iar celelalte raman nescrise; le punem in cutia asta de chibrituri, si tragem unul fiecare, sunteti de acord?

– OK, spusera ceilalti.

” Urna” fusese pregatita, biletele aratau identic, bine impaturite, si fiecare a extras la intamplare o hartiuta.

IAN: (foarte dezamagit). Biletul meu e gol, sunt pierdut.

JEAN: si eu sunt in aceeasi situatie fratioare.

JOHN: Ha! Ia uitativa la al meu, scrie negru pe alb „singur”? He! He! se vede ca sunt sortit sa fiu sef. Haideti baieti la culcare!, prinre hohote de ras.

JEAN si IAN se ingramadisera in patul tare si foarte ingust de la fereastra, fiind nevoiti sa strea spate in spate, lipiti unul de altul, pentru nu cadea.

JOHN: Se intoarse spre ei si izbucni intr-un ras isteric: va sta bine impreuna, formati un cuplu perfect: „Fricosul” si „Ignorantul”. Ce v-am gasit! Ha! Ha!

Tot el continua apoi foarte serios! Haideti, recunosc ca am facut o gluma proasta, la culcare baieti ; maine dimineata vom pune la punct prima noastra actiune pe teritoriulu european. Ha! Ha! Si il bufni din nou rasul: Vedeti ca reaba e seroasa! Sa nu va indragostiti prea tare unul de celalalt in seara asta, da?

JEAN : Uite pe cine ne-am pus noi sef!

 

( va continua)