Emigranti Ghinionisti (partea a patra)

(continuare)

Au cerut o camera , si obositi dupa „distractia” nereusita ce-i drept, din bar, se pregateau sa se culce rapid.

Au descuiat usa camerei de motel, si, surpriza: interiorul arata sinistru, peretii erau acoperiti de un tapet vechi, de o culoare turcoaz spre mov de prost gust, scorojit in multe locuri si cu colturile dinspre tavan pline de pete de mucegai urat mirositor. JOHN ii incuraja pe ceilalti doi prieteni ai sai:

– Dregi prieteni, pentru 20 de Euro cat am platit pe „incaperea” asta nu e cazul sa ne plangem, nu-i asa?

– Nu, raspunsera in cor ceilalti doi, dar avem o problema si mai mare. Camera are doar doua paturi, si din cate stiu eu, noi am cerut un pat suplimentar.

IAN: Eu sun la recepltie, e imposibil asa ceva.

JEAN: De unde suni, vezi tu vreun telefon pe aici?

JOHN: Atunci coboara tu JEAN la receptioner si spune sa mai aduca un pat, ca platim suplimentar.

JEAN cobora cele doua etaje pana la parter, si , alta surpriza: receptionerul nu mai era, biroul sau era incuiat, cu gratii, iar portarul le spuse ca in motelul respectiv receptia e deschisa doar pana la ora 12 PM. JEAN urca enervat la culme.

JEAN: – Baieti, receptia e inchisa pana maine dimineata. Ce facem?

– Ha! ne-au facut-o astia, spuse destul de detasat JOHN.

-IAN: Bun, si cum dormim, eu unul va spun de la inceput ca nu dorm jos.

– JEAN: Va trebui sa dormim doi dintre noi doi in pat, ca nu putem sa mutam imensitatile astea, si unde mai pui ca sunt si prinse cu dibluri de podea.

– IAN: Asta e culmea. Nu ma atrag de loc barbatii, dar va trebui sa  impartim paturile?

JEAN: Eu zic sa tragem la sorti. Eu fac trei biletele identice ca marime din hartie, le impaturesc, pe unul scriu singur, iar celelalte raman nescrise; le punem in cutia asta de chibrituri, si tragem unul fiecare, sunteti de acord?

– OK, spusera ceilalti.

” Urna” fusese pregatita, biletele aratau identic, bine impaturite, si fiecare a extras la intamplare o hartiuta.

IAN: (foarte dezamagit). Biletul meu e gol, sunt pierdut.

JEAN: si eu sunt in aceeasi situatie fratioare.

JOHN: Ha! Ia uitativa la al meu, scrie negru pe alb „singur”? He! He! se vede ca sunt sortit sa fiu sef. Haideti baieti la culcare!, prinre hohote de ras.

JEAN si IAN se ingramadisera in patul tare si foarte ingust de la fereastra, fiind nevoiti sa strea spate in spate, lipiti unul de altul, pentru nu cadea.

JOHN: Se intoarse spre ei si izbucni intr-un ras isteric: va sta bine impreuna, formati un cuplu perfect: „Fricosul” si „Ignorantul”. Ce v-am gasit! Ha! Ha!

Tot el continua apoi foarte serios! Haideti, recunosc ca am facut o gluma proasta, la culcare baieti ; maine dimineata vom pune la punct prima noastra actiune pe teritoriulu european. Ha! Ha! Si il bufni din nou rasul: Vedeti ca reaba e seroasa! Sa nu va indragostiti prea tare unul de celalalt in seara asta, da?

JEAN : Uite pe cine ne-am pus noi sef!

 

( va continua)