Planeta “idiotilor”

Partea I

Undeva in sistemul nostru solar la sute de ani lumina de pamant, este o planeta despre care pamantenii au auzit in legende. Ei au denumit-o planeta idiotilor. Este locuita de niste omuleti care traiesc in corturi de paie, sub lumina arzatoare a soarelui, care le bucura viata necontenit.

Omuletii bipezi sunt fantastici. Bunatatea lor a ajuns legendara, ca si inteligenta. Aici nu exista razboaie, nu exista foamete, nu exista decat un orizont albastru dumnezeiesc şi paie. Pamantenii se chinuie de sute de ani sa ajunga la ei in speranta de a coloniza planeta si sa-i faca sclavi, sa munceasca pentru ei.

Intr-o zi de februarie, aici jos, pe planeta Pamant, savantul Yanis isi termina racheta sa “Robusta” conceputa cu cinci ani in urma special pentru a patrunde cu ea pe Planeta idiotilor .

Se imbarca singur, in secret, pe data de 13 februarie, calatoria fiind estimata la a dura 2 saptamani.

In timpul calatoriei emotiile lui Yanis cresteau pe zi ce treceau. Oare va fi primul om care va da mana cu idiotii? Oare idiotii au zambete , au priviri umane? Sunt mai mici, mai mari?

Iata ca Muntii Iluminati de pe planeta, apar primii la orizont. Inima lui Yanis palpita. Iata dupa munti si depresiunea unde ar trebui sa fie locul de aterizare. Motoarele rachetei isi incetinesc turatia, aterizeaza. Deschide clapa rachetei si da sa puna primul pas pe sol cu lacrimi in ochi si adanc tulburat. Jos, se intindea un covor unduitor verde de iarba ingereasca, care in bataia soarelui aparea ca o matase de atlas. Aerul inmiresmat aducea parfumul florilor de tei si ai curmalilor imbobociti.

La cativa pasi se ivesc si colibele locuitorilor.

Yanis devine prudent. Asteapta un semn. Poate odata cu ivirea zorilor un “idiot “ o sa iasa din carapacea lui si va veni sa dea mana cu el; sau nu; sa se apropie catinel spre asezamant si sa stea la panda?

Dar iata ca primii locuitori isi fac aparitia sub cupola cerului azuriu.

Yanis se indreapta usor spre asezamant, cu mana dreapta in sus.

Prima care l-a reperat a fost o femeie care tocmai iesise din coliba si cara un vas mare de lut pe umeri. Cand i-a intrezarit silueta, a scapat brusc vasul care s-a rostogolit in iarba spre parau si a ramas intepenita. Atunci Yanis, a coborat bratul si s-a indreptat spre femeie. Era o faptura divina, biata femeie imbracata in straiele ei saracacioase de papura… Cu parul lung si negru, cu ochi mari si calzi, cu pleoapele curbate si lungi, cu sani mici si rotunzi si picioruse barbatoase. Intr-o clipa s-a indragostit de ea, si a apucat-o usor de mana. Femeia s-a tras inapoi si a asteptat curioasa sa vada in ce limba vorbeste barbatul. Acesta i-a facut semn spre inima. Femeia a inteles si l-a luat de mana. Se duc amandoi cu vasul la parau si-l umplu. Apoi barbatul se ofera sa-i arate femeii racheta “Robusta”. Pasesc amndoi timizi la bord. Femeia e usor speriata si atunci barbatul o conduce spre locuinta ei primitiva, unde stau linistiti pe lavita si beau un ceai de salcam.

Se lasa incet seara si femeia ii ofera un loc in dreapta ei.

Yanis se obisnuieste rapid cu “concitadinii” si isi stabileste resedinta aici pe Planeta Idiotilor, alaturi de femeia lui iubita.

La un an se naste Vlad, copilul clor doi, care da dovada inca din primii ani de semene de adanca evlavie si sete de cunoastere spirituala intense in toate domeniile. Yanis ii pune la dispozitie cateva carti de beletristica pe care le avea in naveta, biblia si o vioara. Copilul celor doi, dupa ce devoreaza cele oferite si compune o mica oda pentru planeta-sora Pamant, isi manifesta direct dorinta de a vizita planeta tatalui. Acesta speriat de rapiditatea si spontaneitatea acestei propuneri ii sugereaza sa mai astepte cativa ani sa ajunga la maturitate. Dar Vlad, fire neinduplecata si nesovaitoare, gasind si manualul de bord al navetei “Robusta” intr-o noapte se urca pe furis la bord, potriveste viteziometrele si busolele spatiale si o porneste spre planeta-sora. Jumatate idiot, jumatate pamantean, intr-o saptamana zareste Himalaia. Aterizeaza la poale , isi aseaza naveta in dosul unei paduri si porneste cu bratele si spiritul deschis spre jumatatea-i aferenta. Biblia pamanteana o ia cu el. E cartea lui de capatai. Imbracat in haine de fire de bambus si incaltat cu papuci de rafie pleaca in cautarea primilor locuitori.

Gaseste pe drum un calugar ratacitor pornit dintr-o manastire, cu ganduri de vindecarea a sufletelor celor oropsiti. Fac o parte din drum impreuna si nu intalnesc nici tipenie de om. Atunci Vlad se desparte de calugaras si-si continua drumul. La el, pe planeta idiotilor, cu siguranta ca pana la aceasta ora ar fi intalnit tot soiul de idioti.